"Stiu faptele tale: ca nu esti nici rece, nici in clocot. O, daca ai fi rece sau in clocot! Dar, fiindca esti caldicel, nici rece, nici in clocot, am sa te vars din gura Mea"
Stiu, nu este usor. Uneori ne simtim haituiti … este dificil sa implinesti asteptarile celor din jur. Fiecare are o parere clara si exacta despre ce ar trebui sa faci si despre cum ar trebui sa fi. Sunt multe voci in autoritate in jurul nostru, si fiecare exprima adevarul pe care-l cunoaste si pe care si-l insuseste prin experientele avute. Poate ca le ascultam, poate ca invatam ceva din ele … poate ca unele dintre ele se vor ziditoare … Dar, ce se intampla atunci cand ele sunt contradictorii unele cu altele? Fiecare iti striga adevarul, fiecare smulge din tine o bucatica si fiecare se declara nemultumita atunci cand nu ai mers pe calea aratata de ea.
Cea mai importanta batalie pe care o avem de dus este batalia mintii. Esecul si reusita isi au acolo salasul. Nu in circumstante, nu in vocile din jurul nostru … ci in vocile din launtrul nostru. In gandurile noastre. Ceea ce se intampla in mintea noastra ne poate ridica la inaltimi unde vom plana precum vulturii, sau ne poate tine tintuiti de pamant, asemeni unor gaini care scurma in praf dupa viermisori si alte ganganii …
Cu imaginea vulturului in minte, a majestuozitatii sale, nu trebuie sa presupunem ca iesirea din mediocritate implica o retragere in sihastrie sau o izolare radicala. Inseamna sa nu mai permitem celor din jur sa ne impuna standardele lor. Daca vom incerca sa traim dupa alte standarde decat cele pe care le stim, se poate ca celorlalti sa nu le placa acest lucru si probabil ca vor fi unele voci care-si vor striga nemultumirea. Acesta este un risc pe care trebuie sa ni-l asumam, daca ne-am saturat de scurmat in praf si vrem sa invatam sa planam la inaltimi mari.Riscul asumat de a fi diferit.
Iesirea din mediocritate atrage dupa sine implinirea intregului nostru potential. Sa fim pe deplin ceea ce am fost chemati sa fim. Poate ca ne spunem ca nu putem fi toti genii sau personalitati marcante. Desigur, nu despre asta este vorba. Ci despre a nu ne mai trai vietile cu acea atitudine de “lasa-ma sa te las”, de a nu mai ridica din umeri in semn ca nimic din jurul nostru nu ne intereseaza, a nu mai casca plictisiti de inceputul unei noi zile … In mod dureros, mediocritatea presupune lipsa de implicare in propria noastra viata … traim plini de blazare, lipsiti de orice speranta, dand vina pe ceea ce se afla in afara noastra, fara a ne asuma propria viata. Mediocritatea nu presupune lipsa de cultura generala … lipsa cunostintelor de matematica superioara … lipsa stiintei formulelor fizicii cuantice … Mediocritatea presupune NEASUMAREA PROPRIEI VIETI! Viata mea, de om mediocru, nu este traita de mine … ci este traita de cei din jurul meu si de circumstantele in care ma aflu. Crezi ca exista o drama mai mare decat aceea de a nu fi stapanul propriei tale vieti?
Possibly Related Posts:
Codependenta Alcoolica
Corect. Dar ce am fost chemati, individual, sa fim? Cati realizam cu adevarat acest lucru? Pana si acea chemare de a fi copil al Lui Dumnezeu in fapte, gandire, atitudini este ambigua. Ce anume presupune asta? Si, din, nou, unde ne sunt modelele? Vii, actuale, prezente, concrete… Stiu, putem incepe cu acel prim pas al introspectiei curate, sincere, fara „menajamente”… Cati vrem cu adevarat sa facem asta? A te inghesui intr-un tipar social, mental indus este mult mai usor… Desigur, asta inseamna moarte.