"Stiu faptele tale: ca nu esti nici rece, nici in clocot. O, daca ai fi rece sau in clocot! Dar, fiindca esti caldicel, nici rece, nici in clocot, am sa te vars din gura Mea"
Sunt impotriva sclaviei de orice fel. Desigur, sunt impotriva sclaviei femeilor sub orice forma s-ar manifesta ea. Dar, nu sunt de acord nici cu feminismul dus la extrem.
Este corect sa avem drepturi juridice egale cu ale barbatilor, este corect sa nu avem interdictii in a practica anumite activitati sau meserii doar pe considerente de sex. Este corect sa ne putem construi o cariera daca avem abilitatile si dorinta de a o face. Totusi, nu este corect sa ne socotim egale cu barbatii. Pentru ca, daca este sa ne socotim pe bune, nu vom putea fi niciodata egale cu ei. Si nici nu trebuie.
Totusi, in virtutea unei libertati adesea gresit intelese, uitam care ne este locul si menirea si apoi ne indureram cand vedem cum casniciile ni se dezmembreaza iar relatiile sunt tot mai tensionate. De atat de mult feminism, de atat de multa straduinta de a fi egale cu barbatii, am uitat sa mai fim femei. Ne-am transformat intr-o specie noua, in care mintea ni se rusineaza de sufletul “prea feminin”. Suntem dure, bataioase, intr-o permanenta competitie cu ceilalti. Pantalonul a devenit obiectul cel mai important din garderoba – si la propriu si la figurat. Ca si cetateni ai aceleasi tari, este normal ca romanul si romanca sa aiba aceleasi drepturi. Dar, egalitatea de gen ar trebui sa se opreasca la drepturile civile.
Feminismul a sufocat feminitatea noastra. De la felul in care ne imbracam, la tinuta trupului si atitudinea pe care alegem sa o avem, la cuvintele pe care le folosim si deciziile pe care le luam, alegem numai acele elemente care ne pun pe picior de egalitate cu barbatii: pantalonii, chiar si cravata, mainile in buzunare, picioarele pe masa, cuvinte din argou. Suntem atat de determinate sa demonstram, noua si lumii intregi, ca putem reusi singure, ca putem fi si mama si tata si gospodina si lider si om de afaceri si astronaut si pilot de incercari. Si, prin toate acestea uitam sa fim pur si simplu femei.
O parte din cauzele haosului in care traim se regasesc in faptul ca nu ne regasim, noi femeile, in pozitia corecta fata de restul lumii. Deandoaselea fata de ceea ce traim, imi doresc ca eu sa fiu femeia pe care Dumnezeu a creat-o pentru sotul meu. Imi doresc o casnicie deandoaselea fata de ceea ce inseamna aceasta institutie in ziua de azi. Si, pentru asta, aleg sa fac lucruri deandoaselea fata de ceea ce se numeste normalul acestor zile.
Possibly Related Posts:
Codependenta Alcoolica
