Este atat de trist!   In casniciile in care romantismul a disparut,  se duce o adevarata  batalie pentru supravietuire. In majoritatea casniciilor cu probleme trendul este decrescator, pornind de la romantismul incendiar, apoi la rutina, resentimente si regrete. In acest punct, apare adesea divortul.

Intr-o casnicie, partenerii fie cresc impreuna, fie divorteaza.  Nu exista o cale de mijloc.

Si totusi, ce putem face atunci cand lucrurile incep sa mearga in jos? Cum putem  recladi un mariaj sanatos ? Intorcandu-ne la inceputul dragostei noastre. In acelasi mod in care Isus ne spune sa ne reaprindem dragostea pentru El: “ Dar ce am impotriva ta este ca ti-ai parasit dragostea dintai.  Adu-ti, dar, aminte de unde ai cazut; pocaieste-te si intoarce-te la faptele tale dintai.” (Apocalipsa 2:4-5)

Mai intai, amintesti vremurile bune. Fa din nou acele lucruri pe care le faceai atunci cand te-ai indragostit de perechea ta. Apoi, iti ceri iertare pentru felul in care te-ai comportat cu partenerul de viata, si in mod deliberat iti schimbi comportamentul gresit pe care l-ai avut fata de el. Si, care sunt acele lucruri pe care le-ai facut la inceputul relatiei tale de iubire? Exista cinci lucruri principale pe care le fac tinerii casatoriti, in perioada lor de indragosteala. Si, aceste lucruri trebuie sa le faci din nou: sa oferi atentie, sa incurajezi, sa oferi afectiune, sa oferi momente deosebite si sa fiti impreuna in prezenta lui Dumnezeu.

Possibly Related Posts:

• Drumuri batatorite

Acum inteleg. Exista – ele nu si-au pierdut valoarea, chiar daca sunt considerate perimate – niste cai stravechi, pavate cu adevaruri care dureaza si astazi si care dau cu adevarat valoare vietii noastre. Ele sunt folosite tot mai putin in aceasta lume in care traim, in aceste vremuri in care scara de valori este rasturnata. Dar, cine le cauta, le intelege si le aplica  isi gaseste implinirea.

Familia este una din aceste drumuri batatorite. Astazi, ideea de familie si-a pierdut substanta. Ne casatorim si ne dez-casatorim cu viteza luminii. Intr-o societate care iti cere totul si acum, nu avem rabdarea si determinarea de a duce lucrurile pana la capat. Ne este prea greu, nu prea avem timp, nu mai avem energia necesara – toate acestea ne sunt macinate sistematic de catre societatea de consum pe care o slujim -  sa ne adaptam, sa ne ajustam, sa comunicam cu partenerul de viata. Vrem, si in casnicie, totul si acum, uitand ca avem de-a face cu o persoana, o alta persoana, diferita de noi, care are propriile trairi, propriile nevoi, propriile experiente si care – contrar asteptarilor noastre – nu este intodeauna dispusa sa faca ceea ce vrem noi, asa cum vrem noi, atunci cand vrem noi. Si astfel, cu eu-l sifonat, gasim ca cea mai simpla si mai rapida forma de a rezolva o asemenea situatie frustranta, este sa ne dez-casatorim.

In general, nu ne mai plac caile batatorite. Desi, este vizibil ca cei care s-au incapatanat sa le parcurga au avut un traseu, nu simplu, dar plin de substanta, cautam alei noi, neumblate, adaptate vitezei in care traim, adaptate superficialitatii in care ne complacem. In numele unei libertati prost intelese, am ales haosul si scurtaturile.

Possibly Related Posts:

• Cand romantismul dispare

Noi femeile avem un avantaj extraordinar in doua dintre cele mai importante aspecte ale vietii: iubirea de Dumnezeu si iubirea fata de ceilalti. In Matei, cap. 22, regasim prin cuvintele Domnului Isus, importanta acestei iubiri:

36.”Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege?”

37. Isus i-a raspuns: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.”

38. Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca.

39. Iar a doua, asemenea ei, este: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”

40. In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Prorocii.”

Avem o capacitate intuitiva de a dezvolta relatii profunde si dorim sa comunicam la modul cel mai intim. Aceste bogatii, pe care Creatorul le-a pus in noi, ne confera un avantaj in cea ce Isus a descris drept cele mai importante doua porunci. Atunci cand Il iubim pe Dumnezeu si cand ii iubim pe ceilalti, construim relatii. Dumnezeu ne-a dat aceasta abilitate de a construi relatii. Barbatii au, cu siguranta, nevoie de ajutor in formarea si mentinerea relatiilor. Daca intelegem si acceptam acest adevar, putem accepta sa ne pozitionam acolo unde ne este locul: un ajutor si un semen pretios pentru partenerul nostru de viata.

Suntem factorul de schimbare in cadrul unei relatii. In relatia matrimoniala, noi suntem cele care putem aduce imbunatatirile necesare.

Poate ca in nici o alta situatie, diferentele dintre femei si barbati nu sunt mai evidente ca in cazul casniciei. Spunem DA, teribil de indragostiti si foarte convinsi ca dulcea stare de bine va tine pana “cand moartea ne va desparti” si neavand nici o idee despre felul in care am putea implini nevoile emotionale si mentale ale celuilalt. Ei nu stiu cum anume trebuie  sa ne vorbeasca, si nu inteleg nevoia noastra pentru o comunicare mai intima. Nu sunt constienti  de latura sensibila a partenerei. Nu inteleg  cum  niste lucruri care par   banale, pot avea o atat de mare greutate in mintea noastra. Zile de nastere? Vacante?  Aniversari? Fleacuri! – zic  ei. Astfel, neintelegand importanta anumitor lucruri, le este practic imposibil sa ne  implineasca anumite nevoi. Ei nu inteleg ciclurile noastre fizice, schimbarile hormonale prin care trecem. Nu inteleg cum familia, caminul, copiii si prietenii sunt parte integranta a fiintei noastre.

Possibly Related Posts:

• “Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.” – Geneza 2:18
• Femeia ≠ Barbat
• Feminism sau feminitate ?

De pe aceasta pozitie, de ajutor potrivit, nu facem decat sa completam personalitatea barbatului. A pus Creatorul in noi  calitati, talente, abilitati, complementare celor pe care barbatul le are. De aceea suntem atat de diferiti si, nu de putine ori, atat de de dificil de inteles unii pe altii. Si, pentru ca nu intelegem aceste diferente, nu reusim sa le acceptam si ne trezim implicate in epuizante munci de a-l transforma si a-l modela dupa nevoile noastre si dupa ideala imagine pe care o avem despre ceea ce ar trebui sa fie un sot, o relatie matrimoniala … o familie, in general.

De ce nu functioneaza astazi relatiile matrimoniale intr-un mod sanatos? Una dintre cauzele disfunctionalitatilor este tocmai aceasta pozitionare gresita a femeii in raport cu barbatul. Nu ne-am transferat noi, femeile – de la noi recomandare si cu de la noi putere – in zona superioara masculina? Nu suntem noi cele care dirijeaza lucrurile, impunandu-ne vointa fara a tine cont de parerea lui? De unde atunci vorba “inteleapta” cum ca  “or fi ei capul, dar noi suntem gatul si … “? Ne emasculam barbatul si apoi ne plangem ca este lipsit de barbatie si noi trebuie sa facem totul …

Desigur, sunt impotriva manifestarii superioritatii masculine prin violenta – oricare ar fi ea: verbala, emotionala sau fizica – dar aceasta nu justifica sub nici o forma atitudinile noastre gresite. Eu personal, nu as putea ramane langa sotul meu daca el s-ar manifesta in acest fel. Si, imi este greu sa accept motivatiile pentru care unele femei indura tratamente violente din partea sotului. Dar, acesta este un alt subiect in sine …

Revin asupra adevarului fundamental: suntem create de Dumnezeu pentru a fi un ajutor potrivit barbatului, nu pentru a intra in competitie cu el. Pentru ca o astfel de relatie sa fie sanatoasa si de durata, Dumnezeu s-a ocupat de toate detaliile atunci cand ne-a creat.

Possibly Related Posts:

• Ei – barbatii
• Femeia ≠ Barbat
• Feminism sau feminitate ?

Odata, tare demult, cand Dumnezeu a creat lumea, El a asezat fiecare lucru si fiecare fiinta vie la locul sau, incredintandu-i rolul potrivit pentru ca intreaga creatie sa fie in echilibru. “Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune.” – Geneza 1:31.

Cat de bune  sunt astazi lucrurile, stim cu toatele.  Am reusit sa pervertim valorile fundamentale si, debusolate, ratacim folosind o falsa busola. Suntem nefericite, mereu nemultumimite si neimplinite. Gonim haotic, impinse de colo-colo de trend-uri si fashion-uri, limitandu-ne la make-up-uri. Si, cand lucrurile devin prea tensionate, ne bagam mainile in buzunare si tragem o injuratura mai porcoasa decat a unui barbat … ca doar suntem la intrecere cu ei. Asta, evident … dupa ce ne-am oprit o secunda la trecerea de pietoni, si asteptand sa se faca verde, ne aprindem o tigara.

Imi doresc, pentru mine si pentru tine, o reintoarcere la adevarurile fundamentale. Exista un scop clar si sanatos in felul in care Dumnezeu a gandit si a creat lumea. Daca il cunoastem si il acceptam si il folosim … viata noastra isi poate gasi adevarata semnificatie. Daca alegem sa fim femei, alegem sa implinim menirea pentru care am fost create si, macar in micul nostru univers – care este familia noastra, putem trai o viata implinita. Alegerea este numai a noastra.

Possibly Related Posts:

• Ei – barbatii
• “Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.” – Geneza 2:18
• Feminism sau feminitate ?

Este corect sa avem drepturi juridice egale cu ale barbatilor, este corect sa nu avem interdictii in a practica anumite activitati sau meserii doar pe considerente de sex. Este corect sa ne putem construi o cariera daca avem abilitatile si dorinta de a o face. Totusi, nu este corect sa ne socotim egale cu barbatii. Pentru ca, daca este sa ne socotim pe bune, nu vom putea fi niciodata egale cu ei. Si nici nu trebuie.

Totusi, in virtutea unei libertati adesea gresit intelese, uitam care ne este locul si menirea si apoi  ne indureram cand vedem cum casniciile ni se dezmembreaza iar  relatiile sunt tot mai tensionate. De atat de mult feminism, de atat de multa straduinta de a fi egale cu barbatii, am uitat sa mai fim femei. Ne-am transformat intr-o specie noua, in care mintea ni se rusineaza de sufletul “prea feminin”. Suntem dure, bataioase, intr-o permanenta competitie cu ceilalti. Pantalonul a devenit obiectul cel mai important din garderoba – si la propriu si la figurat. Ca si cetateni ai aceleasi tari, este normal ca romanul si romanca sa aiba aceleasi drepturi. Dar, egalitatea de gen ar trebui sa se opreasca la drepturile civile.

Feminismul a sufocat feminitatea noastra. De la felul in care ne imbracam, la tinuta trupului si atitudinea pe care alegem sa o avem, la cuvintele pe care le folosim si deciziile pe care le luam, alegem numai acele elemente care ne pun pe picior de egalitate cu barbatii: pantalonii, chiar si cravata, mainile in buzunare, picioarele pe masa, cuvinte din argou. Suntem atat de determinate sa demonstram, noua si lumii intregi, ca putem reusi singure, ca putem fi si mama si tata  si gospodina si lider si om de afaceri si astronaut si pilot de incercari. Si, prin toate acestea uitam sa fim pur si simplu femei.

O parte din cauzele haosului in care traim se regasesc in faptul ca nu ne regasim, noi femeile, in pozitia corecta fata de restul lumii. Deandoaselea fata de ceea ce traim, imi doresc ca eu sa fiu femeia pe care Dumnezeu a creat-o pentru sotul meu. Imi doresc o casnicie deandoaselea fata de ceea ce inseamna aceasta institutie in ziua de azi. Si, pentru asta, aleg sa fac lucruri deandoaselea fata de ceea ce se numeste normalul acestor zile.

Possibly Related Posts:

• Ei – barbatii
• “Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.” – Geneza 2:18
• Femeia ≠ Barbat

Mai intai, daca recunosc valoarea oamenilor din jurul meu, pot ramane surprinsa de cati oameni incedibili, unici, deosebiti imi imbogatesc viata. Astfel, viata mea castiga un plus de semnificatie si de importanta. Daca nu ofer respect si nu onorez oamenii din jurul meu, sau mai rau, ii dezonorez, imi impovarez propria viata, ii micsorez semnificatia, pentru ca ma port ca si cum am legaturi cu oameni lipsti de orice valoare.

In al doilea rand, stiu pe propria-mi piele, cat de valoroasa si onorabila ma simt atunci cand cei din jurul mau ma trateaza cu respect. Exista o legatura de necontestat intre numarul atat de mare de oameni care au un respect de sine  scazut, si felul in care noi, ca si societate, stim sa dezonoram si sa tratam cu lipsa de respect aproape tot ce ne iese in cale. Il dezonoram pe Dumnezeu si Cuvantul Sau, tratam cu o majora lipsa de consideratie institutiile si autoritatile statului, ne dispretuim neamul si istoria, valorile morale, calitatea de parinte, autoritatea si drepturile celorlalti. Lipsa de respect si consideratie nu este numai etalata, dar este chiar glorificata. In media este chiar un mod de viata.  Atat de multe lucruri false si gresite sunt expuse ca etalon… !

“Pretutindeni misuna cei rai, cand domneste ticalosia printre fiii oamenilor” -Psalmul 12:8

Si uitam ca intr-o zi vom recolta ceea ce am semanat. Asta, chiar si in noi insine. Si noi suntem dezonorati, suferim de stima si respect de sine scazut si suntem tintuiti de o convingerea profunda a faptului ca nu meritam nimic bun.

Iar in al treilea rand, nu vom reusi cu adevarat sa ne convingem singuri ca avem valoare. Nu imi pot oferi singura onoare, in ciuda tuturor tehnicilor atat de populare despre cum sa-ti cresti valoarea de sine. Depindem unii de ceilalti, relatiile pe care le avem ne contureaza imaginea pe care o avem despre noi insine. Daca am o saraca imagine de sine, nu voi putea avea relatii sanatoase si pe termen lung. Mai mult decat atat, o astfel de imagine de sine este formata in urma unor relatii gresite, sau in lipsa unor relatii sanatoase, a unor relatii in care sa existe respectul reciproc.

Possibly Related Posts:

• Cand romantismul dispare
• Drumuri batatorite
• Respectul sau onoarea
• Liderii si increderea – 2
• Liderii si increderea

Si totusi, Cuvantul este plin de imperative puternice privind onoarea sau respectul. Aproape ca aceasta cerinta nu ne este recomandata, ci comandata, impusa. In primul rand ni se cere sa-L onoram pe Dumnezeu, inainte de toate si mai presus de orice. Pavel ne spune in Romani 1: 21 “fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu”. La fel, Adam si nici Eva  desi L-au cunoscut si au avut parte de tovarasia Sa, au cazut in pacat pentru ca nu L-au proslavit, pentru ca nu L-au respectat.

De asemenea ni se cere sa ne respectam parintii. “Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta” – Efeseni 6:2. Supunerea fata de parintii nostri tine de perioada copilariei noastre, dar respectul si cinstirea lor sunt cele care trebuie sa ne preocupe in tot restul vietii. Face parte dintre legile morale si este prima porunca din decalog urmata de o promisiune. Vom vedea insemnatatea acestei promisiuni mai tarziu. De asemenea, trebuie sa ne respectam, sa ne onoram angajatii, liderii si inteleptii bisericii; sotii trebuie sa-si respecte sotiile, iar sotiile trebuie sa-si respecte sotii. Casnicia este durabila daca exista respect reciproc. Si, deandoaselea fata de ceea ce se intampla in lumea in care traim, ni se cere sa-i respectam, sa-i onoram pe cei care sunt dezavantajati – vaduvele, batranii si pe cei mai putini inzestrati. Ni se cere sa ne respectam unii pe altii, si pe toata lumea, indiferent de pozitia avuta. Ceea ce este cu adevarat surprinzator este faptul ca nu numai noi suntem cei care trebuie sa-L onoram pe Dumnezeu, dar chiar Dumnezeu este cel care ne onoreaza pe noi. “De aceea, pentru ca ai pret in ochii Mei, pentru ca esti pretuit si te iubesc” – Isaia 43: 4 si “voi cinsti pe cine Ma cinsteste” – 1 Samuel 2:30, sunt cuvintele Domnului catre poporul Sau. Societatea bazata pe principiile biblice, pe relatia cu Creatorul sau, este o societate in care respectul si onoarea sunt reciproce si perfect valabile pentru fiecare membru al ei.

APRECIÁ vb. 1. v. evalua. 2. a calcula, a potrivi, a socoti. (A ~ ceva din ochi.) 3. a prețui, (fig.) a gusta. (A ~ un spectacol bun.) 4. a cinsti, a considera, a onora, a prețui, a respecta, a stima, (înv.) a respectarisi, a respectălui, a respectui, a socoti. (I-a ~ cum se cuvine.) 5. v. considera. 6. a aviza. (A ~ favorabil proiectul.)

Possibly Related Posts:

• Cand romantismul dispare
• Drumuri batatorite
• Ce inseamna onoarea sau respectul?
• Liderii si increderea – 2
• Liderii si increderea

Pe langa judecata sa, am nevoie sa ma incred si in integritatea unui lider. Adica in onestitatea sa si in sinceritatea sa. Oamenii nu cer ca liderii lor sa fie infailibili, sa nu greseasca niciodata – desi uneori liderii gandesc ca ar trebui sa fie infailibili. Oamenii le cer liderilor lor sa fie onesti. Oamenii ar urma aproape oriunde un lider care, chiar daca ii indruma la un moment dat pe o cale gresita, si descopera ca este o cale gresita, isi va recunoaste greseala si ii va indruma catre directia cea buna. Se poate ca o greseala in conducere sa aiba pretul sau, dar sa faci o greseala si apoi sa incerci sa o justifici, poate fi fatal.

In al treilea rand, am nevoie sa ma incred in perseverenta unui lider. Am nevoie sa stiu ca nu va da bir cu fugitii, ca nu va renunta, chiar daca lucrurile se anunta a fi grele. Este responsbilitatea liderului sa pastreze grupul pe drumul cel bun si sa tinteasca catre telul care urmeaza a fi indeplinit. Oricine poate sa conduca atunci cand lucrurile merg bine, cand entuziasmul si speranta sunt pe val. Dar, caracterul adevarat al unui lider iese la iveala atunci cand lucrurile nu par sa mai mearga la fel de usor si cand posibilitatea unui esec se intrezareste. Vrea acel lider sa fie identificat numai cu succesul? Daca este preocupat mai mult de reputatia sa decat de atingerea telului. Oamenii nu vor ramane lipti de liderul lor, cand trec prin momente dificile, daca au cea mai mica banuiala ca acesta este gata sa paraseasca barca la cel mai mic val.

Possibly Related Posts:

• Cand romantismul dispare
• Drumuri batatorite
• Ce inseamna onoarea sau respectul?
• Respectul sau onoarea
• Liderii si increderea

Intelegerea acestui lucru este foarte importanta  deoarece, daca un lider esueaza in exercitarea rolului sau de lider, sau da dovada de imoralitate in viata sa privata, intodeauna este afectata credibilitatea sa si increderea care ii este acordata. Nu sunt multi lideri crestini care sa recunoasca acest lucru. “De ce sa fiu eu judecat atat de aspru de cineva care are la fel de multe lipsuri ca si mine?” – este o intrebare retorica pe care si-o pun ei adesea. Desigur, cand este vorba despre situatii imorale, fie ca este vorba despre adulter, minciuna sau fraude, acestia nu ar trebui sa fie judecati mai aspru decat altcineva aflat in exact aceeasi situatie. DAR, aici este vorba despre ceva mai mult. Este vorba despre incredere. Spre deosebire de oamenii car nu au pozitii de lideri, in acest caz este vorba intodeauna de incredere. Reabilitarea unui lider nu este completa pana cand increderea in el nu este restaurata pe deplin.

Totusi, oare ce ii face pe acesti lideri sa fie demni de incredere? Cu alte cuvinte, care este acea zona speciala in care eu imi creez dependenta fata de un lider, atunci cand imi pun increderea in el?

Mai intai de toate, ma incred in judecata liderului. Depind de el in stabilirea unui tel corect si in stabilirea corecta a telului. Munca unui lider are de-a face cu viitorul: el indica catre un anumit punct din viitor, un viitor care inca nu s-a implinit. Eu nu pot vedea inca lucrurile atat de clar precum le vede liderul. Prin urmare, depind de judecata sa si contez pe sprijinul si indrumarea sa pentru lucrurile care urmeaza sa se intample in viitor. De acea este atat de greu sa am incredere intr-un lider ne-experimentat sau neincercat, care nu are inca referinte. Unui lider experimentat ii sunt deja cunoscute judecatile, capacitatile  si abilitatile; am la indemana niste date pe baza carora pot decide daca sa am sau nu incredere in el.

Possibly Related Posts:

• Cand romantismul dispare
• Drumuri batatorite
• Ce inseamna onoarea sau respectul?
• Respectul sau onoarea
• Liderii si increderea – 2