"Stiu faptele tale: ca nu esti nici rece, nici in clocot. O, daca ai fi rece sau in clocot! Dar, fiindca esti caldicel, nici rece, nici in clocot, am sa te vars din gura Mea"
Pana la urma a fi mediocru nu este un lucru chiar atat de groaznic. Dimpotriva. Este un lucru bunut, caldicel … Sunt la fel ca toata lumea, nu ies cu nimic in evidenta … Sunt acceptata de catre cei din jur, fara teama de a fi catalogata drept ciudata sau “diferita”… Si, cum toti tanjim sa fim acceptati, iata-ma si pe mine in calduta supa a mediocritatii.
Mediocritatea imi asigura confortul pasnic al scurgerii zilelor mele catre niciunde. Stiu ca la adapostul ei, sansele mele de a cadea in ridicol sunt extrem de reduse. Imi este mult mai simplu sa urmez mereu aceleasi traiectorii, sa pasesc pe aceleasi poteci pe care am mai trecut. Le cunosc, imi sunt atat de familiare, putine – extrem de putine lucruri – ar putea sa ma surprinda. Sunt aceiasi oamenii din totdeauna cei pe care ii intalnesc pe potecile mele, aceleasi locuri de popas, aceleasi lucruri de ocolit …
Lucrurile mele trebuie sa fie albe sau negre. Orice nuanta de gri presupune efort de a depista procentele de alb-negru si asta ma scoate din pacea mea mediocra. Continui sa merg la acelasi loc de munca, in care sunt foarte nefericita, dar pentru ca este un loc sigur, infrunt cu un stoicism blazat fiecare noua zi … Ascult toate sfaturile “pertinente”, menite sa ma tina in starea mea mediocra, confortabila si usor de controlat de catre cei din jur.
Ca un mediocru destoinic, imi umplu timpul cu lucruri care nu ma solicita prea mult, plate si frivole. Nu am nevoie sa citesc pentru ca am convingerea de nezdruncinat ca eu stiu totul, si indiferent de discutiile din jurul meu, pot avea intodeauna o parere. Sigur, este acea parere pe care majoritatea din jurul meu o are … si cum nu-mi doresc sa ies in evidenta, de ce ar fi nevoie sa stiu ceva mai mult decat restul lumii.
Desigur, este foarte simplu sa dau vina pe ceilalti pentru lucrurile care nu mi-au iesit, pentru starile mele emotionale – in majoritatea lor plate sau nefericite – plangandu-mi de mila si cersind intelegerea si compasiunea celor din jur. Inca o scuza confortabila de a ramane acolo unde sunt. Pe aceleasi motive, incep lucruri pe care nu le mai termin, dar imi umplu existenta de mii de iluzii si ma gandesc ce lucru minunat ar fi iesit daca l-as fi terminat.
Nu pun intrebari despre lucrurile pe care nu le cunosc de teama de a nu ma face de ras, desi in general am o parere despre orice. Si, nu accept sfaturi de la cei din jur. Ca orice mediocru adevarat, mandria mea ma impiedica sa cer ajutor, si ma complac in situatii carora nu le pot face fata singura, dar care imi hranesc mila de mine insami.
Relatiile mele mediocre le recunosc dupa lipsa mea de implicare, relatii in care mai mult iau decat dau … pentru ca a darui este un lucru riscant, care necesita efort.
Desigur, sunt tot timpul foarte ocupata, umplandu-mi timpul cu fleacuri, de teama de a ramane singura cu mine insami si de a ma uita in mine. Daca as face acest lucru, s-ar putea sa nu-mi placa ceea ce vad … si orice schimbare ar cere efort. Iar asta nu-i sta bine unui mediocru de treaba.
Possibly Related Posts:
Codependenta Alcoolica
