"Stiu faptele tale: ca nu esti nici rece, nici in clocot. O, daca ai fi rece sau in clocot! Dar, fiindca esti caldicel, nici rece, nici in clocot, am sa te vars din gura Mea"
Faptul ca nu suntem egale cu barbatii devine un lucru extrem de evident daca vom fi atente la deosebirile dintre noi si ei. Suntem atat de diferiti, incat este imposibil sa punem semnul egal intre noi. Poate ca cel mai intelept lucru pe care il putem face este sa intelegem cum anume sunt ei si sa invatam cum anume suntem noi.
Noi femeile avem un avantaj extraordinar in doua dintre cele mai importante aspecte ale vietii: iubirea de Dumnezeu si iubirea fata de ceilalti. In Matei, cap. 22, regasim prin cuvintele Domnului Isus, importanta acestei iubiri:
36.”Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege?”
37. Isus i-a raspuns: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.”
38. Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca.
39. Iar a doua, asemenea ei, este: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”
40. In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Prorocii.”
Avem o capacitate intuitiva de a dezvolta relatii profunde si dorim sa comunicam la modul cel mai intim. Aceste bogatii, pe care Creatorul le-a pus in noi, ne confera un avantaj in cea ce Isus a descris drept cele mai importante doua porunci. Atunci cand Il iubim pe Dumnezeu si cand ii iubim pe ceilalti, construim relatii. Dumnezeu ne-a dat aceasta abilitate de a construi relatii. Barbatii au, cu siguranta, nevoie de ajutor in formarea si mentinerea relatiilor. Daca intelegem si acceptam acest adevar, putem accepta sa ne pozitionam acolo unde ne este locul: un ajutor si un semen pretios pentru partenerul nostru de viata.
Suntem factorul de schimbare in cadrul unei relatii. In relatia matrimoniala, noi suntem cele care putem aduce imbunatatirile necesare.
Poate ca in nici o alta situatie, diferentele dintre femei si barbati nu sunt mai evidente ca in cazul casniciei. Spunem DA, teribil de indragostiti si foarte convinsi ca dulcea stare de bine va tine pana “cand moartea ne va desparti” si neavand nici o idee despre felul in care am putea implini nevoile emotionale si mentale ale celuilalt. Ei nu stiu cum anume trebuie sa ne vorbeasca, si nu inteleg nevoia noastra pentru o comunicare mai intima. Nu sunt constienti de latura sensibila a partenerei. Nu inteleg cum niste lucruri care par banale, pot avea o atat de mare greutate in mintea noastra. Zile de nastere? Vacante? Aniversari? Fleacuri! – zic ei. Astfel, neintelegand importanta anumitor lucruri, le este practic imposibil sa ne implineasca anumite nevoi. Ei nu inteleg ciclurile noastre fizice, schimbarile hormonale prin care trecem. Nu inteleg cum familia, caminul, copiii si prietenii sunt parte integranta a fiintei noastre.
Possibly Related Posts:
Codependenta Alcoolica
